Fragmentul următor provine din volumul „Muzicoterapia”, de Dorothée Koechlin de Bizemont. Tema muzicoterapia la Edgar Cayce apare aici într-un context mai amplu. Volumul arată cum lecturile mediumice au fost transformate în recomandări; relevanța istorică nu este același lucru cu eficacitatea clinică. Textul păstrează desfășurarea cărții și a fost curățat numai de semnele tehnice ale ediției tipografice.
Gândirea profetică a lui Cayce
Cayce a fost acuzat că s-a înșelat în profețiile sale, că a oferit date precise pentru unele evenimente, iar la aceste date nu s-a petrecut aparent nimic.
Să însemne asta că domnul Cayce e un mincinos, un şarlatan, care spune orice?
Aceste profeţii le-am citit și recitit. Ele sunt perfect „nostradamice“, adică scrise într-un limbaj care nu are nimic limpede! Există un sens la prima vedere, când le citești foarte repede. Apoi, studiindu-le, treptat au un alt sens. Asta mă face să mă gândesc la lecturile făcute despre laser — l-a descris cu minuțiozitate, dar fără să folosească cuvântul „laser“. Timp de ani de zile, apropiații și cei veniţi să-l consulte n-au înţeles nimic. Nu înțelegeai deloc despre ce vorbea dragul de Edgar! Apoi, în ziua în care laserul a devernit cunoscut, când marele public i-a înțeles principiul simplu (concentrarea energiei luminoase), au fost redescoperite lecturile lui Cayce. Explicase totul… dar nimeni nu înțelesese nimic!
La fel stau lucrurile și cu profețiile: înțelegem mai bine după ce ele s-au realizat! Cei care veneau să-l consulte pe Cayce aveau toţi un punct comun, foarte uman: obsedați de micile lor probleme personale, ei nu vedeau mai departe de vârful nasului. Dacă Edgar Cayce le vorbește de altceva, asta nu-i interesează
Cayce, care nu va supraviețui războiului (a murit în dar profită de fiecare dată ca să deschidă o fereastră spre viitor (cea care ne interesează pe noi astăzi!). Astfel, în răspunsurile sale sunt amestecate prezentul, viitorul imediat şi… viitorul anterior. Acum e mult mai ușor pentru noi să făcem trierea – și suntem din ce în ce mai puțin tentaţi să spunem că Edgar Cayce s-a înșelat!
În profeţiile făcute, de-a lungul întregii sale vieţi, Cayce a făcut o analiză care depășește obișnuitul cadru geologic, economic, social și politic. Vedea lucrurile mult mai de sus. Marea lui idee este, citez: „RELAȚIA OMULUI CU CREATORUL SĂU“. De calitatea acestei relaţii depinzând evenimentele terestre,
Pentru Cayce, există legi divine, cosmice, imuabile. Dacă omul le respinge şi încalcă aceste legi, nu poate decât să provoace dezastre (și trebuie să recunoaștem că în privința asta omul e foarte activ!)
În al doilea rând, Cayce, ca un bun protestant american, consideră că aceste legi se află în Biblie. O citează tot timpul (puţin cam mult chiar și pentru europenii de tradiție catolică!) Dar, spre deosebire de numeroși contemporani și concetăţeni ai săi, nu consideră că „în afara Bibliei nu există mântuire“ Repetă deseori că aceste legi cosmice au fost date în toate religiile, fiecare având o versiune locală a faimoasei religii universale (cea a Divinităţii Unice, „Legea lui Unu“ în Atlantida şi în Egipt). Această lege afirmă unitatea oamenilor între ei, dar şi cu alte domenii ale Creaţiei. Pentru Cayce, tot ce rape această „Lege a lui Unu“ provoacă mari catastrofe:
În sfârșit, una dintre faţetele caracteristice ale gândirii lui Cayce este integrarea reîncarnării în Istorie, și chiar ca motor al Istoriei. Acţiunile rele ale unui grup față de un altul — și faţă de mediul înconjurător — creează o datorie karmică. Aceasta va trebui să fie lichidată mai devreme sau mai târziu — uneori foarte târziu, poate chiar milenii mai târziu!
Învățătura textului
Volumul arată cum lecturile mediumice au fost transformate în recomandări; relevanța istorică nu este același lucru cu eficacitatea clinică.
Întrebarea care rămâne pentru cititor este cum poate recunoaște muzicoterapia la Edgar Cayce în alegerile și relațiile vieții de zi cu zi, nu doar în formulări frumoase.