Fragmentul următor provine din volumul „Muzicoterapia”, de Dorothée Koechlin de Bizemont. Tema Edgar Cayce apare aici într-un context mai amplu. Influența lui Cayce vine din mii de lecturi atribuite stărilor de transă și din rețeaua editorială care le-a interpretat ulterior. Textul păstrează desfășurarea cărții și a fost curățat numai de semnele tehnice ale ediției tipografice.
Astfel, calamităţile anunțate nu sunt niciodată „obligatorii“. Maestrul Philippe spunea că orice lucru material, orice eveniment care se realizează în mod corect există mai întâi în planurile invizibile ca un „prototip“, o „schemă directoare“ Maestrul Philippe spunea „un clișeu“ — ceea ce corespunde perfect gândirii lui Cayce, care repetă că totul este mai întâi „în cap“.
Deci, prezicătorii, după Maestrul Philippe, captează aceste „clișee“. Asta nu înseamnă că acestea se realizează în mod obligatoriu. Există proiecte care nu se împlinesc pentru că voința umană, individuală sau colectivă, se opune. Există un joc al libertăţii umane, pe care nu-l pot prevedea nici chiar marii prezicători…
Edgar Cayce nu a vrut niciodată să „scrie o carte despre muzică“. Mai întâi, pentru că nu era scriitor. Profesiunea sa cra să fie medium și să vindece bolnavii prin diagnostice mediumnice, pe care le numea readings, adică „lecturi“. Cu alte cuvinte, preziceri… Le rostea întins pe un divan, părând că este cuprins de somn — un somn special, permițându-i să răspundă la toate întrebările care îi erau puse. Această stare, obținută prin sugestie, nu era hipnoză! —, ci mai curând un fel de transă mediumnică
Cu ocazia consultațiilor, pe care le dădea zilnic, a vorbit foarte des de muzică: aceasta era forma de artă cea mai accesibilă celor care veneau să-l consulte pe Cayce. Chiar și astăzi, în Statele Unite, lucrările de artă plastică se află numai în muzee, nu și pe stradă, unde cei care se plimbă n-au cu ce se „hrăni“ — nimic comparabil cu cea ce oferă la fiecare pas Franța, Italia, Grecia, Elveţia!
Învățătura textului
Influența lui Cayce vine din mii de lecturi atribuite stărilor de transă și din rețeaua editorială care le-a interpretat ulterior.
Întrebarea care rămâne pentru cititor este cum poate recunoaște Edgar Cayce în alegerile și relațiile vieții de zi cu zi, nu doar în formulări frumoase.